Skip to content

OMUL PALEOLITIC NORDIC ERA MAI INTELIGENT DECÎT OMUL MODERN (I)

Ianuarie 3, 2011

Motto:

„După Altamira, totul e decadenţă.”

Pablo Picasso

De fapt, cuvintele din motto îi sînt doar atribuite lui Picasso, însă fără a exista vreo dovadă că le-ar fi rostit vreodată şi chiar fără vreo dovadă că ar fi vizitat vreodată Altamira. Totuşi, cineva a gîndit aceasta cu privire la pictură, dacă afirmaţia a ajuns pînă la noi.

Ceea ce îmi propun să demonstrez aici este că „după Altamira”, totul e decadenţă în ceea ce priveşte inteligenţa umană. Cu alte cuvinte, voi arăta că omul de Cro-Magnon a fost cel mai inteligent sapiens care a trăit vreodată şi că degradarea genetică a inteligenţei nu începe abia în epoca industrială, ci cu mult mai devreme, odată cu apariţia unor inovaţii tehnologice paleolitice.

Sînt de acord cu toţi cei care afirmă că migraţia către nord a fost aceea care a jucat un rol major în creşterea inteligenţei oamenilor: punîndu-le probleme mai mari de adaptare, i-a lăsat să supravieţuiască şi să se înmulţească numai pe cei mai deştepţi.

Într-adevăr, sudul înseamnă mai mult soare, adică mai multă vegetaţie. Mai multă vegetaţie înseamnă mai multe ierbivore şi, consecutiv, mai multe carnivore. Pentru un omnivor, ca sapiens, înseamnă o abundenţă de hrană, adică o presiune de selecţie mai mică. Mai mult soare înseamnă şi un necesar mai mic de hrană pentru menţinerea temperaturii corpului. E un climat în care supravieţuiesc şi celelalte maimuţe de azi.

Nordul înseamnă mai puţin soare, adică mai puţină floră şi faună, adică mai puţină hrană. Dar mai puţin soare înseamnă şi frig, adică nevoi mai mari de hrană pentru om, pentru a-şi menţine temperatura corpului. E nevoie de mai multă inteligenţă decît în sud pentru a-ţi procura mai multă hrană, în condiţiile în care în mediu e hrană mai puţină. E un climat în care nu supravieţuieşte nicio altă maimuţă, în afară de om.

Să amintim, în treacăt, că nordul a creat marii performeri şi în cadrul altor specii de vînători. Cei mai puternici tigri sînt cei de Amur, care trăiesc cel mai la nord. Cei mai puternici urşi sînt cei polari. Iar cei mai puternici şi performanţi lupi sînt cei din Europa şi America, apăruţi acum 150.000 de ani în urma unei migraţii către nord similare cu a oamenilor. De altfel, fosilele lupilor din Europa seamănă cu lupii sudici, cei din Peninsula Arabică şi din Asia de Sud, a căror apariţie e estimată acum 800.000 de ani. Iar lupii din Asia Centrală şi de Est reprezintă forme intermediare, între cei nordici şi cei sudici. Să menţionăm că, la fel ca şi în cazul omului, lupul nordic are un creier cu 5-10% mai mare decît cel sudic. Probabil că această diferenţă se regăseşte şi la nivelul inteligenţei.

Dacă migraţia către nord a mărit presiunea de selecţie asupra inteligenţei omului, făcîndu-l tot mai deştept, atunci orice migraţie către sud ar trebui să aibă exact efectul invers, adică să îl facă mai puţin inteligent, consecutiv scăderii presiunii de selecţie exercitate asupra inteligenţei.

Eu consider că progresele tehnologice din paleolitic au fost echivalentul unei migraţii către sud, cum tot un echivalent al unui paradis tropical-ecuatorial este şi revoluţia industrială.

Într-adevăr, o mai bună stăpînire a focului şi o perfecţionare a tehnologiei confecţionării îmbrăcămintei şi încălţămintei au făcut ca omul paleolitic nordic să trăiască „mai la sud” decît latitudinea la care locuia din punct de vedere geografic. Şi progresele tehnologice în realizarea armelor l-au „mutat mai în sud”. De exemplu, arcul cu săgeţi i-a făcut omului accesibilă o pradă la care înainte nu ajungea, ceea ce era ca şi cum hrana ar fi devenit mai abundentă. Focul, hainele şi armele suplineau penuria soarelui. Adică, inteligenţa omului suplinea lipsa de strălucire a soarelui. Cum toate progresele tehnologice se transmiteau pe cale culturală, intrînd în „zestrea extragenetică”, asta echivala cu faptul că fiecare generaţie de oameni se năştea într-o lume tot mai „însorită”, tot mai „sudică”. În consecinţă, presiunea de selecţie exercitată asupra inteligenţei devenea tot mai mică. Iar inteligenţa scădea, ceea ce se tot întîmplă de atunci încoace.

Înainte de a intra în polemică cu aceia care susţin că scăderea inteligenţei începe abia după revoluţia industrială, vreau să stabilesc o premisă. La o anumită presiune de selecţie asupra inteligenţei, inteligenţa unei populaţii rămîne constantă. La orice presiune inferioară inteligenţa va scădea, iar la orice presiune superioară inteligenţa va creşte. Din păcate, lucrurile sînt prea complicate pentru a putea fi puse în ecuaţii matematice, aşa că va trebui să procedăm altcumva.

Îmi voi lua ca referinţă chiar una dintre cărţile pe care le admir cel mai mult, „Dysgenics”, a lui Richard Lynn. E o carte foarte documentată, scrisă cu multă inteligenţă, cu multă onestitate şi cu mult curaj. E o carte cu care sînt de acord în tot ceea ce susţine că s-a întîmplat cu omul de după revoluţia industrială. Privitor la ceea ce s-a întîmplat pînă la acest moment, am alte păreri.

Voi începe prin a compara două fragmente din cartea profesorului Lynn. Primul fragment este capitolul 3, „Hunter-gatherers”, în care se arată cum funcţionează selecţia naturală, inclusiv cea sexuală, la triburile „preistorice” contemporane cu noi: un lider are cîte 2-3 soţii şi cîte 9 copii în viaţă, 5% din bărbaţi au mai mult de o soţie, 62% din bărbaţi nu au deloc copii, 45% din copii mor înainte de a ajunge adulţi. Al doilea fragment din „Dysgenics” la care vreau să mă refer este Tabelul 2.1 de la pagina 28, în care, pe baza unor lucrări ale lui Skipp, Weiss şi Pound, este ilustrată diferenţa de fertilitate, de 50-100%, în favoarea clasei de mijloc faţă de clasa de jos, în Europa preindustrială a secolelor XVI-XVII. Profesorul Lynn susţine că în ambele cazuri exista o selecţie naturală suficientă încît să nu scadă inteligenţa medie.

În primul rînd, să observăm că între cele două cazuri există o diferenţă de presiune de selecţie naturală şi sexuală semnificativă. E o presiune mult mai mare în triburile „preistorice” decît în Europa preindustrială. Să presupunem acum că în acea Europă exista suficientă selecţie naturală încît să menţină o inteligenţă medie constantă, întrucît oamenii mai inteligenţi aveau mai mulţi urmaşi. În cazul acesta, presiunea de selecţie din triburile „preistorice”, fiind mult mai mare, ar trebui să ducă la o creştere explozivă a inteligenţei, de la o generaţie la alta, ceea nu s-a constatat. Părerea mea e că selecţia existentă în triburile „preistorice” contemporane e una care abia reuşeşte să menţină constant nivelul inteligenţei acelor populaţii. Este de remarcat că toate aceste triburi trăiesc în climate blînde, „sudice”. Pentru a creşte presiunea de selecţie într-atît încît să determine o creştere a inteligenţei, ar fi nevoie de o migraţie către nord a acestor triburi. Iar dacă aceşti „preistorici” abia îşi menţin nivelul inteligenţei, atunci cu siguranţă că presiunea de selecţie din Europa preindustrială nu mai e una suficientă să frîneze scăderea inteligenţei, chiar dacă aceia mai inteligenţi încă fac mai mulţi copii.

Să aruncăm o scurtă privire în natură şi să observăm că nu toţi puii unui lup alfa sînt şi ei lupi alfa. Şi chiar dacă la lup nu procreează decît masculul şi femela alfa, asta nu duce la o creştere a calităţilor speciei, ci doar la o menţinere a acestor calităţi.

Şi raţionamentul că puii născuţi într-o populaţie ar trebui să moştenească, în medie, calităţile părinţilor e unul eronat, întrucît nu ţine cont de apariţia mutaţiilor genetice şi de faptul că majoritatea lor sînt nefavorabile. Inteligenţa umană e o achiziţie genetică relativ recentă, aşa că e mai fragilă. Iar numărul de gene implicate în determinarea inteligenţei este, probabil, unul foarte mare, după unele estimări fiind vorba de pînă la 40% din gene. Aşa că şi probabilitatea apariţiei unor mutaţii nefavorabile e foarte mare, ceea ce mă face să concluzionez că nu toţi copiii născuţi moştenesc inteligenţa părinţilor, că media inteligenţei copiiilor e sub a părinţilor. Mă refer, bineînţeles, la inteligenţa genotipică, aceea care se moşteneşte.

Pentru că am făcut o scurtă trimitere la lup, într-un paragraf anterior, vreau să revin şi să spun că ea nu e întîmplătoare. Deşi omul se trage dintr-o maimuţă şi este o maimuţă, el are ceva care îl particularizează şi îl deosebeşte de toate celelalte maimuţe. Omul paleolitic este un mare prădător, un prădător care vînează animale mult mai mari decît el, ceea ce nu face nicio altă maimuţă. În sensul ăsta, omul este o maimuţă „altoită” cu un lup. Afinitatea aceasta, „înrudirea” aceasta cu lupul, a făcut posibilă şi domesticirea lupului de către vînătorul paleolitic şi realizarea unei adevărate simbioze între cele două specii, atît de depărtate filogenetic.

În opinia mea, omul actual reprezintă o deteriorare, inclusiv pe planul inteligenţei, „prin domesticire” a vînătorului paleolitic nordic. Exact la fel cum cîinele reprezintă o deteriorare prin domesticire a lupului, inclusiv privitor la inteligenţă. E o evidenţă că atît lupii cît şi hibrizii lup-cîine sînt mai deştepţi decît cîinii. De altfel, lupii, mai ales cei nordici, au craniul şi creierul mult mai mari decît cîinii. Un lup are creierul cu 20-30% mai mare decît un cîine de aceeaşi talie. Şi chiar un cîine cu greutatea dublă faţă de a unui lup are un creier cu 10% mai mic decît al lupului. Dar şi creierul omului actual (1350 cmc) a scăzut faţă de al lui Cro-Magnon (1600 cmc). Iar scăderea nu e datorată integral revoluţiei industriale. Studii recente au arătat că în ultimii 5.000 de ani creierul uman a scăzut cu 10% (John Hawks). Celelalte 5-10% le-a pierdut, deci, înainte.

Am urmărit cu interes lucrările profesorului Philippe Rushton privitoare la corelaţiile între volumul cerebral şi IQ, precum şi pe acelea privind componenta ereditară a acestor caracteristici. Dacă în populaţiile actuale există un raport între nivelul inteligenţei şi volumul cerebral şi există şi o importantă transmitere ereditară a ambelor, mă gîndesc că lucrurile acestea ar trebui să fie valabile şi pentru generaţiile din trecutul mai îndepărtat. Diferenţa dintre volumul cerebral al unui Cro-Magnon şi al unui asiatic de azi e mai mare decît între volumele unui asiatic şi al unui african. Ar trebui să se existe şi o diferenţă de IQ corespunzătoare. Ar trebui ca omul de Cro-Magnon să fie mai inteligent decît orice populaţie de astăzi. E aceeaşi concluzie la care duce şi raţionamentul meu privind la scăderea presiunii de selecţie ca urmare a „migraţiei către sud” provocate de tehnologie. De altfel, dacă întreaga antropogeneză s-a caracterizat printr-o creştere a volumului cerebral, o scădere a creierului ar trebui să sugereze antropoliza…

Aş vrea să vorbesc puţin şi despre efectul Flynn. Încep prin a spune că mi se pare că Richard Lynn îl explică cel mai bine, printr-o mai bună nutriţie în perioada fetală şi perifetală. Dacă efectul Flynn e mai vizibil în vremurile noastre, nu înseamnă însă că acest efect n-a mai funcţionat în istoria omenirii. După părerea mea, toate inovaţiile tehnologice din paleolitic au generat fenomene similare efectului Flynn. Cred că revoluţia neolitică a fost însoţită de un efect Flynn poate la fel de marcat cu acela din zilele noastre. Tot un efect similar a funcţionat, tot timpul, în clasele privilegiate. Dar acest efect, parte a „zestrei extragenetice” a omenirii, a contribuit din plin la ruinarea zestrei genetice, pentru că ferit-o de expunerea directă în faţa selecţiei naturale. Şi a ruinat-o, astfel, tocmai acolo unde zestrea genetică era iniţial mai bună, în clasele dominante şi în populaţiile cu tehnologie şi civilizaţie mai avansate.

Li se reproşează, cred că întemeiat, celor care susţin că degradarea genetică a inteligenţei începe abia după epoca industrială faptul că nu pot explica de ce populaţii ca acelea din Mesopotamia sau Egipt au astăzi un IQ scăzut, deşi au realizat cîndva civilizaţii înfloritoare. Teza mea, aceea a scăderii inteligenţei şi în epocile preindustriale, explică ruinarea acestor civilizaţii tocmai printr-o degradare genetică mai rapidă a populaţiilor mai avansate tehnologic. Tehnologia şi aglomerarea făceau supravieţuirea mai uşoară şi facilitau şi accesul la reproducere. Lucruri evident vizibile în lumea de azi, dar prezente, chiar dacă într-o măsură mai mică, şi în Orientul Antic.

De altfel, cred că teza mea explică satisfăcător toate schimbările „centrului lumii”. O populaţie iniţial mai inteligentă dezvoltă o tehnologie şi o civilizaţie superioare. Tocmai această dezvoltare accelerează scăderea presiunii de selecţie şi, implicit, a inteligenţei. Între timp, o populaţie mai „barbară”, cu o presiune de selecţie mai ridicată, îşi scade mai lent inteligenţa decît populaţia mai avansată. La un moment dat, îi devine superioară şi, preluîndu-i şi civilizaţia, ajunge să o domine. E suficient să privim la cum a trecut „centrul lumii” dintr-o Europă civilizată într-o Americă iniţial „barbară”, în care presiunea de selecţie era evident mai mare decît pe Vechiul Continent. Şi să privim şi cum America de azi, tehnologizată şi civilizată, se pregăteşte să predea „centrul lumii” unei Asii de Est care a fost tehnologizată mai recent, adică a fost supusă unei degradări genetice mai lente.

Este mai plauzibilă o scădere decît o creştere a inteligenţei umane în ultimele zeci de mii de ani şi dacă privim sub alt aspect.

Să presupunem că presiunea de selecţie a fost suficient de mare, pînă la epoca industrială, pentru a asigura o creştere continuă a inteligenţei. Numai in ultimii 10.000 de ani, de la revoluția neolitică, au fost 500 de generaţii de oameni. Dacă am lua în calcul o creştere medie de numai 0,1 puncte de IQ pe generaţie, adică 1 punct de IQ la 10 generaţii, ar trebui ca un strămoş neolitic să fi avut un IQ de 50, iar un Cro-Magnon să fi avut un IQ mult sub 50, pentru ca un englez de azi să ajungă la un IQ de 100. Dar Cro-Magnon vîna mamuţi, făcea trepanaţii craniene terapeutice, picta în peşteri întunecoase, sculpta, cînta la fluier, confecţiona de la ace de cusut pînă la arcuri cu săgeţi, făcea calendare în funcţie de mersul astrelor. Şi toate acestea le făcea pînă la 30 de ani. Cîţi oameni de astăzi, cu un IQ de 100, ar putea face toate astea? Le-ar fi putut face, în plină glaciaţiune, un om cu un IQ mediu de sub 50?

Şi mai neplauzibilă pare ipoteza că inteligenţa medie s-ar fi menţinut mereu constantă. Ar trebui să ne imaginăm că, în epoci şi societăţi atît de diferite, presiunea de selecţie asupra inteligenţei să fi rămas mereu constantă. Mie mi se pare de neimaginat.

Mai degrabă, sub formidabila presiune a nordului, Cro-Magnon ajunsese la un IQ de 150. IQ care a scăzut foarte lent, odată cu scăderea presiunii de selecţie dată de „migraţia către sud” tehnologică. A scăzut aproape imperceptibil pînă la revoluţia neolitică, după care a scăzut mai repede, în medie, cu 1 punct de IQ la fiecare 10 generaţii, adică doar cu o medie de 0,1 puncte de IQ pe generaţie, ajungînd la un IQ de 100 la englezul de azi.

Dacă nu mă înşel, unul dintre proiectele lui Broca era să compare inteligenţa omului actual cu a omului de Cro-Magnon. Un proiect abandonat de Broca… Abandonat de mult timp… Am îndrăznit să-l reiau eu… Tot Broca spunea că preferă să ştie că el însuşi e o maimuţă perfectă, decît un Adam degenerat. Dacă şi-ar fi dus cercetările mai departe ar fi aflat, cu surprindere, că era doar o maimuţă degenerată… Cum sîntem noi toţi, oamenii de azi…

From → Uncategorized

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: